ÎN NUMELE TATĂLUI
Comandor
(r) dr. Marian MOŞNEAGU ●
În vinerea dinaintea Floriilor,
m-am întâlnim cu două distinse doamne, Maria și Marina – soția și fiica
regretatului Ion Aramă. O întâlnire premeditată și îndelung așteptată. În urma
unei corespondențe încrucișate, i-am propus Marinei, pe de o parte, și
comandorului Iancu Ciocioi, pe de altă parte, ca Biblioteca recent înființatului
Colegiu Național Militar ,,Alexandru Ioan Cuza” din Constanța să poarte numele
unuia dintre cei mai titrați și celebri absolvenți, în 1954, ai Școlii Medii de
Marină din Galați.
La intrarea în Academia Navală
,,Mircea cel Bătrân” am fost întâmpinați și preluați de o tânără maistru
militar, care ne conduce discret spre pavilionul rezervat liceenilor.
Credincioși Marinei
Copleșită de emoție, octogenara
doamnă Maria Aramă, fiică de marinar, numără treaptă cu treaptă, scările până
la biroul comandantului. Tatăl domniei sale, maistrul militar Petru Munteanu,
fost elev al Școlii Militare de Marină din Galați, a cutreierat Marea Neagră cu
nava-școală ,,Mircea” și în tinerețe i-a spus multe povești frumoase cu și
despre marinarii și cadeții noștri. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial
și-a riscat viața pentru reîntregirea hotarelor țării, ca torpilor pe
submarinul ,,Delfinul”.
Fost timonier pe pachebotul
„Împăratul Traian”, Dumitru Aramă, tatăl condeierului în devenire, l-a
influențat să aleagă Liceul Militar de Marină de la Țiglina, unde viitorul
autor al ,,Rapsodiei albastre” a descoperit farmecul dar și privațiunile vieții
de marinar.
Proaspăt tehnician dentar,
Maria s-a căsătorit cu Ion Aramă în urmă cu șase decenii. Inițial au locuit la
Constanța până în 1961, când s-au mutat la Mangalia, unde fuseseră dislocate
atât Comandamentul Marinei Militare cât și gazeta ,,Flota Patriei”, la care
lucra și talentatul Jean Aramă.
Ion și Maria Aramă au doi
copii: Ștefan Sorin și Marina. Ștefan a absolvit Liceul ,,Ion Creangă” și, în
1987, Facultatea de Medicină din București. În prezent este medic internist și
profesor universitar la Facultatea de Stomatologie din Capitală.
Marina a urmat Liceul ,,Mihai
Viteazul”, apoi Facultatea de Litere la Universitatea din București (Secția
română-franceză). După absolvire, a lucrat în domeniul resurselor umane la o
renumită instituție bancară din București.
În 2002 a traversat Atlanticul
și s-a stabilit în Statele Unite. Vreme de 10 ani a lucrat la Spitalul Windham
din Connecticut. În 2012 s-a mutat cu soțul în statul Nord Carolina. În prezent
este asistentă la Universitatea din Wilmington, Nord Carolina.
Ion
Aramă a făcut parte dintr-o promoție de celebrități. Dintre colegii de promoție
a rămas prieten pe viață cu Mircea Ursu, Bernard Stoleru, Eduard Sasu și
regretații amirali Emil Cico Dumitrescu și George Petre. Ultimul a fost el
însuși comandant al Liceului Militar de Marină ,,Alexandru Ioan Cuza” din
Constanța, în perioada 1990 – 1995.
Ion Aramă a făcut parte dintr-o promoție de
celebrități. Dintre colegii de promoție a rămas prieten pe viață cu Mircea
Ursu, Bernard Stoleru, Eduard Sasu și regretații amirali Emil Cico Dumitrescu
și George Petre. Ultimul a fost el însuși comandant al Liceului Militar de
Marină ,,Alexandru Ioan Cuza” din Constanța, în perioada 1990 – 1995.
Cât a
locuit la Constanța și Mangalia, Ion Aramă a fost prieten cu Mircea Giosanu,
Dan Mihale și Aurel Mihale, cu corespondentul Radio România Constantin Lambă și
celebrul dirijor al ansamblului ostășesc ,,Albatrosul”, maestrul Marin
Hudițeanu.
Odată
ajuns în Capitală, Ion Aramă a beneficiat de toate oportunitățile unui mediu
cultural efervescent. A frecventat majoritatea cenaclurilor și manifestărilor
literare de ținută din armată și din afara ei și s-a atașat sufletește de
criticul literar Valeriu Rîpeanu, scriitorii Virgil Carianopol, Laurențiu Fulga
și Gheorghe Tomozei – care i-au fost și mentori. De asemenea, s-a aflat în
relații cordiale cu elita scriitorilor militari contemporani, printre care,
la loc de cinste se numără Radu Theodoru, Nicolae Tăutu, Ion Grecea, Liviu
Vișan, Vasile Preda, Cristian Leon, Adrian Mierlușcă și Haralamb Zincă.
Soții
Aramă au fost prieteni apropiați cu scriitoarea Rodica Ojog Brașoveanu și soțul
său, actorul Cosma Brașoveanu, cu care au petrecut multe revelioane și zile de
naștere.
Sub semnul tridentului
Ajunși
în biroul comandantului Colegiului, admirăm preț de câteva minute steagul de
identificare al instituției, cu un trident inspirat desemnat ca totem.
Imediat
apare și comandorul Iancu Ciocioi, nevoit să baleieze între multitudinea de
probleme cotidiene pe care le are de planificat, monitorizat, coordonat,
evaluat și reeșalonat. Bonus, un control de la eșalonul superior îl solicită
suplimentar, dar evenimentul face parte din strategia unui leadership eficient.
Fost L.M.M.-ist, ca și mine, simt că întâlnirea, chiar dacă îl incomodează, îl
interesează în egală măsură.
Conversația
decurge firesc, în jurul personajului cheie care a fost și rămâne un etalon
pentru noua generație de viitori absolvenți. Discutăm despre marile proiecte
ale instituției, despre actuala locație și noul sediu, despre performanțele
deja contabilizate de elevi la olimpiadele școlare. Luăm notă de apariția
primului număr al revistei ,,Jurnal de bord” dar primim asigurări că va fi
continuată și publicația reprezentativă a fostului liceu, ,,Catarge la
orizont”, titlu inspirat de una dintre nuvelele preferate ale lui Ion Aramă.
Cititori de suflete
Curiozitatea
este mare și, în cele din urmă, ne deplasăm la Biblioteca aflată în
administrarea doamnei Daniela Ivanciu. Holurile generos pavoazate și sălile de
clasă dotate cu echipamente moderne degajă o atmosferă prietenoasă și
stimulatoare.
La
bibliotecă întâlnim doi dintre studioși, elevii Ionuț Nica și Gabriel Turcu, un
gălățean și un bucureștean, ambii în clasa a IX-a. Tinerii asistă curioși la
evocarea personalității celui care a fost Ion Aramă și la donația pe care
Marina Aramă o adaugă la titlurile deja existente la raft.
Astfel, pasionații de literatură cu
tematică marină vor regăsi aici numeroase personaje, majoritatea reale și
întâmplări trăite la limită în furtuni și misiuni executate pe mare, din
lectura unor lucrări precum Ne-așteaptă
marea (roman, 1968), Furtuna albă (roman, 1972), Cuvânt de soldat (1974), Alarmă la Dana zero (roman, 1975), Țărm fără catarge (roman, 1976), Ultima redută (roman, 1977), Oamenii visează trandafiri (roman, 1979), Stânca speranței (roman, 1980), Pericol în amonte (roman, 1990), Singur împotriva lui Ceaușescu (publicistică, 1991),
Nu trage, Sahib! (roman, 2001), Soldații ultimei șanse (roman, 2002), Trecătoarea de fier (roman,
2017) sau Câmpia de foc
(roman, 2017).
Și, nu în ultimul rând, volumul ,,Ion Aramă – De la marinar de frunte la
soldatul ultimei șanse” (2017), carte scrisă tranșant, fără
menajamente, de colonelul Dan Gîju, fost coleg de redacție cu maestrul și
absolvent, la rându-i, al Liceului Militar de Marină din Constanța.
Vizita
se încheie cu promisiunea Marinei de a contribui la dezvoltarea fondului de
carte al bibliotecii și, de ce nu, de a susține reapariția revistei ,,Catarge
la orizont”.
În
trecere, vizităm laboratorul de chimie și câteva săli de clasă, intim
personalizate cu instantanee de la diferitele activități școlare, culturale,
sociale și sportive din municipiu, la care cadeții sunt omniprezenți.
Părăsim
Colegiul cu sufletul împăcat: eu, cu satisfacția că inițiativa mea a fost bine
primită și unanim acceptată de familie și conducere, doamnele Maria și Marina,
cu convingerea că Jean a fost și va rămâne veșnic treaz în conștiința celor
care l-au cunoscut sau care îi vor citi opera consistentă, dându-i onorul ori
de câte ori vor trece pragul Bibliotecii ,,Ion Aramă”.
M-am
despărțit de ,,aripa” feminină a familiei sale în fața Muzeului Național al
Marinei Române, unde Marina a creat un fond consistent de manuscrise, cărți și
fotografii, cu maximă admirație pentru un gest făcut cu atâta eleganță de fiica
scriitorului: să vii de peste Ocean pentru a te asigura că numele tatăl tău
dăinuie printre ai săi, prin opera, talentul și povestea de viață a unui
scriitor înnăscut.
În numele tatălui
Mărturisesc
că a fost o încântare pentru mine privilegiul de a intra în intimitatea
familiei scriitorului Ion Aramă, pe care l-am cunoscut și îl apreciez personal,
cel care a iubit atât de mult Marina încât și-a desemnat fiica să-i poarte
numele pretutindeni în lume.
Admirabil
și efortul considerabil făcut de inimoasa doamnă Aramă. Mă bucur sincer că am cunoscut-o
și că, împreună cu Marina, i-am putut oferi această mică bucurie sufletească de
a-l putea regăsi pe Jean într-o mică insulă de cultură și autentic spirit
marinăresc care este Biblioteca Colegiului Național Militar ,,Alexandru Ioan
Cuza” din Constanța.
De pe frontispiciul său, Dom’ Profesor este si va rămâne cu
certitudine pentru generații de cadeți far de benefică și spornică lumină, iar
opera sa – izvor de inspirație și pilduitoare lecție de viață pentru viitoarea
profesie.
De
marinar sau oricare alta, spre care vor simți că-i poartă destinul, inspirația
și pasiunile pe cadeții noului val.
Foto: Marian MOȘNEAGU
Drepturi exclusive: Clubul Nautic Român©
