In numele tatalui

ÎN NUMELE TATĂLUI

·         mai 06, 2019 Magazin Nautic  Actualitate No Comments

Comandor (r) dr. Marian MOŞNEAGU ●

În vinerea dinaintea Floriilor, m-am întâlnim cu două distinse doamne, Maria și Marina – soția și fiica regretatului Ion Aramă. O întâlnire premeditată și îndelung așteptată. În urma unei corespondențe încrucișate, i-am propus Marinei, pe de o parte, și comandorului Iancu Ciocioi, pe de altă parte, ca Biblioteca recent înființatului Colegiu Național Militar ,,Alexandru Ioan Cuza” din Constanța să poarte numele unuia dintre cei mai titrați și celebri absolvenți, în 1954, ai Școlii Medii de Marină din Galați.

La intrarea în Academia Navală ,,Mircea cel Bătrân” am fost întâmpinați și preluați de o tânără maistru militar, care ne conduce discret spre pavilionul rezervat liceenilor.

Credincioși Marinei

Copleșită de emoție, octogenara doamnă Maria Aramă, fiică de marinar, numără treaptă cu treaptă, scările până la biroul comandantului. Tatăl domniei sale, maistrul militar Petru Munteanu, fost elev al Școlii Militare de Marină din Galați, a cutreierat Marea Neagră cu nava-școală ,,Mircea” și în tinerețe i-a spus multe povești frumoase cu și despre marinarii și cadeții noștri. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și-a riscat viața pentru reîntregirea hotarelor țării, ca torpilor pe submarinul ,,Delfinul”.

Fost timonier pe pachebotul „Împăratul Traian”, Dumitru Aramă, tatăl condeierului în devenire, l-a influențat să aleagă Liceul Militar de Marină de la Țiglina, unde viitorul autor al ,,Rapsodiei albastre” a descoperit farmecul dar și privațiunile vieții de marinar.

Proaspăt tehnician dentar, Maria s-a căsătorit cu Ion Aramă în urmă cu șase decenii. Inițial au locuit la Constanța până în 1961, când s-au mutat la Mangalia, unde fuseseră dislocate atât Comandamentul Marinei Militare cât și gazeta ,,Flota Patriei”, la care lucra și talentatul Jean Aramă.

Ion și Maria Aramă au doi copii: Ștefan Sorin și Marina. Ștefan a absolvit Liceul ,,Ion Creangă” și, în 1987, Facultatea de Medicină din București. În prezent este medic internist și profesor universitar la Facultatea de Stomatologie din Capitală.

Marina a urmat Liceul ,,Mihai Viteazul”, apoi Facultatea de Litere la Universitatea din București (Secția română-franceză). După absolvire, a lucrat în domeniul resurselor umane la o renumită instituție bancară din București.

În 2002 a traversat Atlanticul și s-a stabilit în Statele Unite. Vreme de 10 ani a lucrat la Spitalul Windham din Connecticut. În 2012 s-a mutat cu soțul în statul Nord Carolina. În prezent este asistentă la Universitatea din Wilmington, Nord Carolina.

Ion Aramă a făcut parte dintr-o promoție de celebrități. Dintre colegii de promoție a rămas prieten pe viață cu Mircea Ursu, Bernard Stoleru, Eduard Sasu și regretații amirali Emil Cico Dumitrescu și George Petre. Ultimul a fost el însuși comandant al Liceului Militar de Marină ,,Alexandru Ioan Cuza” din Constanța, în perioada 1990 – 1995.

Ion Aramă a făcut parte dintr-o promoție de celebrități. Dintre colegii de promoție a rămas prieten pe viață cu Mircea Ursu, Bernard Stoleru, Eduard Sasu și regretații amirali Emil Cico Dumitrescu și George Petre. Ultimul a fost el însuși comandant al Liceului Militar de Marină ,,Alexandru Ioan Cuza” din Constanța, în perioada 1990 – 1995.

Cât a locuit la Constanța și Mangalia, Ion Aramă a fost prieten cu Mircea Giosanu, Dan Mihale și Aurel Mihale, cu corespondentul Radio România Constantin Lambă și celebrul dirijor al ansamblului ostășesc ,,Albatrosul”, maestrul Marin Hudițeanu.

Odată ajuns în Capitală, Ion Aramă a beneficiat de toate oportunitățile unui mediu cultural efervescent. A frecventat majoritatea cenaclurilor și manifestărilor literare de ținută din armată și din afara ei și s-a atașat sufletește de criticul literar Valeriu Rîpeanu, scriitorii Virgil Carianopol, Laurențiu Fulga și Gheorghe Tomozei – care i-au fost și mentori. De asemenea, s-a aflat în relații cordiale cu elita scriitorilor militari contemporani, printre care, la loc de cinste se numără Radu Theodoru, Nicolae Tăutu, Ion Grecea, Liviu Vișan, Vasile Preda, Cristian Leon, Adrian Mierlușcă și Haralamb Zincă.

Soții Aramă au fost prieteni apropiați cu scriitoarea Rodica Ojog Brașoveanu și soțul său, actorul Cosma Brașoveanu, cu care au petrecut multe revelioane și zile de naștere.

Sub semnul tridentului

Ajunși în biroul comandantului Colegiului, admirăm preț de câteva minute steagul de identificare al instituției, cu un trident inspirat desemnat ca totem.

Imediat apare și comandorul Iancu Ciocioi, nevoit să baleieze între multitudinea de probleme cotidiene pe care le are de planificat, monitorizat, coordonat, evaluat și reeșalonat. Bonus, un control de la eșalonul superior îl solicită suplimentar, dar evenimentul face parte din strategia unui leadership eficient. Fost L.M.M.-ist, ca și mine, simt că întâlnirea, chiar dacă îl incomodează, îl interesează în egală măsură.

 

Conversația decurge firesc, în jurul personajului cheie care a fost și rămâne un etalon pentru noua generație de viitori absolvenți. Discutăm despre marile proiecte ale instituției, despre actuala locație și noul sediu, despre performanțele deja contabilizate de elevi la olimpiadele școlare. Luăm notă de apariția primului număr al revistei ,,Jurnal de bord” dar primim asigurări că va fi continuată și publicația reprezentativă a fostului liceu, ,,Catarge la orizont”, titlu inspirat de una dintre nuvelele preferate ale lui Ion Aramă.

Cititori de suflete

Curiozitatea este mare și, în cele din urmă, ne deplasăm la Biblioteca aflată în administrarea doamnei Daniela Ivanciu. Holurile generos pavoazate și sălile de clasă dotate cu echipamente moderne degajă o atmosferă prietenoasă și stimulatoare.

La bibliotecă întâlnim doi dintre studioși, elevii Ionuț Nica și Gabriel Turcu, un gălățean și un bucureștean, ambii în clasa a IX-a. Tinerii asistă curioși la evocarea personalității celui care a fost Ion Aramă și la donația pe care Marina Aramă o adaugă la titlurile deja existente la raft.

Astfel, pasionații de literatură cu tematică marină vor regăsi aici numeroase personaje, majoritatea reale și întâmplări trăite la limită în furtuni și misiuni executate pe mare, din lectura unor lucrări precum Ne-așteaptă marea (roman, 1968), Furtuna albă (roman, 1972), Cuvânt de soldat (1974), Alarmă la Dana zero (roman, 1975), Țărm fără catarge (roman, 1976), Ultima redută (roman, 1977), Oamenii visează trandafiri (roman, 1979), Stânca speranței (roman, 1980), Pericol în amonte (roman, 1990), Singur împotriva lui Ceaușescu (publicistică, 1991), Nu trage, Sahib! (roman, 2001), Soldații ultimei șanse (roman, 2002), Trecătoarea de fier (roman, 2017) sau Câmpia de foc (roman, 2017).

Și, nu în ultimul rând, volumul ,,Ion Aramă – De la marinar de frunte la soldatul ultimei șanse” (2017), carte scrisă tranșant, fără menajamente, de colonelul Dan Gîju, fost coleg de redacție cu maestrul și absolvent, la rându-i, al Liceului Militar de Marină din Constanța.

Vizita se încheie cu promisiunea Marinei de a contribui la dezvoltarea fondului de carte al bibliotecii și, de ce nu, de a susține reapariția revistei ,,Catarge la orizont”.

În trecere, vizităm laboratorul de chimie și câteva săli de clasă, intim personalizate cu instantanee de la diferitele activități școlare, culturale, sociale și sportive din municipiu, la care cadeții sunt omniprezenți.

Părăsim Colegiul cu sufletul împăcat: eu, cu satisfacția că inițiativa mea a fost bine primită și unanim acceptată de familie și conducere, doamnele Maria și Marina, cu convingerea că Jean a fost și va rămâne veșnic treaz în conștiința celor care l-au cunoscut sau care îi vor citi opera consistentă, dându-i onorul ori de câte ori vor trece pragul Bibliotecii ,,Ion Aramă”.

M-am despărțit de ,,aripa” feminină a familiei sale în fața Muzeului Național al Marinei Române, unde Marina a creat un fond consistent de manuscrise, cărți și fotografii, cu maximă admirație pentru un gest făcut cu atâta eleganță de fiica scriitorului: să vii de peste Ocean pentru a te asigura că numele tatăl tău dăinuie printre ai săi, prin opera, talentul și povestea de viață a unui scriitor înnăscut.

În numele tatălui

Mărturisesc că a fost o încântare pentru mine privilegiul de a intra în intimitatea familiei scriitorului Ion Aramă, pe care l-am cunoscut și îl apreciez personal, cel care a iubit atât de mult Marina încât și-a desemnat fiica să-i poarte numele pretutindeni în lume.

Admirabil și efortul considerabil făcut de inimoasa doamnă Aramă. Mă bucur sincer că am cunoscut-o și că, împreună cu Marina, i-am putut oferi această mică bucurie sufletească de a-l putea regăsi pe Jean într-o mică insulă de cultură și autentic spirit marinăresc care este Biblioteca Colegiului Național Militar ,,Alexandru Ioan Cuza” din Constanța.

De pe frontispiciul său, Dom’ Profesor este si va rămâne cu certitudine pentru generații de cadeți far de benefică și spornică lumină, iar opera sa – izvor de inspirație și pilduitoare lecție de viață pentru viitoarea profesie.

De marinar sau oricare alta, spre care vor simți că-i poartă destinul, inspirația și pasiunile pe cadeții noului val.

Foto: Marian MOȘNEAGU

Drepturi exclusive: Clubul Nautic Român©

Dan Gîju: "Ion Aramă, De la marinar de frunte la soldatul ultimei șanse"

La finele anului 2017, scriitorul Dan Gîju a publicat la Editura Favorit, Bucureşti, în Colecţia „Scriitori militari contemporani” volumul Ion Aramă - De la marinar de frunte la soldatul ultimei șanse. "Având multe din caracteristicile unei monografii, cartea aceasta, dincolo de omagiul în timp adus celui mai respectat dintre romancierii militari de la cumpăna anilor ’80–’90 ai secolului abia trecut, în speţă colonelul Ion Aramă, poate constitui dacă nu un model de referinţă, cel puţin un punct de plecare în conturarea altor lucrări despre viaţa şi, îndeosebi, despre opera celor mai importanţi autori şi scriitori militari din literatura română care, comprimată şi condensată astfel, poate fi mai uşor cunoscută şi, de ce nu, apreciată la justa ei valoare. Volumul este unul destul de complex şi cuprinzător, în ciuda celor doar 300 de pagini, în afară de capitolul referitor la viaţa şi opera scriitorului Ion Aramă fiind incluse şi eşantioane din romanele şi celelalte cărţi ale sale, aprecieri din critica vremii, precum şi un bogat calup de fotografii de familie, puse la dispoziţie cu generozitate de către familia scriitorului.”  (Dan Gîju, Revista Pro Arme, Anul VIII, nr. 3-4)

Cartea se găsește la librăria Mihai Eminescu din București și poate fi comandată de pe situl librăriei: https://www.librariaeminescu.ro/ro/autori/Dan-Giju.html 

Cartea poate fi descarcată online pe Google books:

Ion Aramă - De la marinar de frunte la soldatul ultimei șanse


Dan Gîju (n. 27 noiembrie 1964, Didești, Teleorman) este jurnalist, colonel (r) și  licenţiat în Ştiinţe juridice al Universităţii din Bucureşti (1999), cu un master în specializarea Jurnalism şi relaţii publice la Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu (2005). A lucrat ca redactor, apoi redactor sef la săptămânalul „Observatorul militar” din Grupul Mass-Media al Armatei (1999 - 2010).  Din 2007, este redactor asociat al revistei „Litere”, editată de Societatea Scriitorilor Târgovişteni. În aprilie 2009, fondează revista „ProARME”, o iniţiativă cu caracter privat. Este primul şi singurul jurnalist din România cooptat în European Military Press Association (2009). Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România din 2010, membru asociat al Diviziei de Istoria Științei a CRIFST (Academia Română). Autor a peste 30 de cărţi de beletristică şi studiu istoric și directorul Editurii Favorit (București).

"Cu Bricul Mircea în jurul Europei" - fragment din jurnalul de călătorie

Muzeul Marinei Române din Constanța a organizat comemorarea scriitorului Ion Aramă

Muzeul Marinei Romane added an event.

30 Septembrie 2017

Cu prilejul întâlnirii promoțiilor și în prezența urmașilor marelui scriitor, începând cu ora 10.00, în Salonul expozițional „Comandor Dimitrie Știubei” va fi vernisată o expoziție cu obiecte ce au aparținut scriitorului Ion Aramă, urmând ca în Sala de conferințe „Clio” să fie prezentate volumele: „Câmpia de foc” și „Trecătoarea de fier” reeditate în 2017 de Editura Univers, precum și ultimul număr al revistei „Marea Noastră” unde se regăsește un amplu articol despre Ion Aramă, semnat de fiica sa, Marina Quarticelli .

SEP30

Interested

Să ne amintim de Ion Aramă

Sat 10 AM UTC+03 · Muzeul Marinei Romane · Constanta, Romania

You like Muzeul Marinei Romane

S-A ÎNTÂMPLAT ÎN SEPTEMBRIE
26 SEPTEMBRIE 2004:
13 ANI DE CÂND SCRIITORUL ION ARAMĂ A TRECUT ÎN NEFIINȚĂ

Din amintirile fiicei sale Marina Quarticelli:
Tatăl meu, Ion Aramă, Jean pentru prieteni, a fost unul din cei mai cunoscuți și mai iubiți scriitori militari români de la sfârșitul secolului trecut. Cărțile sale, publicate între 1959 și 2002, ocupă un întreg raft de bibliotecă (30 de volume originale, la care se adaugă 9 traduceri din literatura universală). Critica literară a vremii l-a așezat între Jean Bart și Radu Tudoran, fiindcă mare parte a romanelor sale au fost despre marinari și pentru marinari. În romanele sale istorice a ilustrat eroismul soldaților români, realizând o cronică literară a primului și celui de-al doilea război mondial. Cărțile lui Ion Aramă au avut mai mult succes la public decît la critica literară, dovadă fiind faptul că au fost publicate în tiraje foarte mari, atingând și 100.000 de exemplare ce se epuizau rapid din librării și care au ajuns de trei ori în topul vînzărilor de carte din Romania.
Ion Aramă s-a născut pe 18 octombrie 1936, la București, fiul lui Dumitru și al Niculinei Aramă. Tatăl lui, fost timonier pe pachebotul „Împăratul Traian”, i-a înfierbîntat imaginația cu povestiri de pe mare și l-a îndemnat spre Liceul Militar de Marină din Galați. Acolo și-a găsit dragostea pentru mare și pentru viața ostășească, dar și colegii, cu care a rămas prieten pentru tot restul vieții. În anii de liceu a trimis reportaje și poezii la „Flota patriei”, gazeta Marinei Militare, din Constanța. A fost remarcat de tânărul locotenent Constantin Lambă, care s-a dus personal la Galați, pentru a-l cunoaște și, după terminarea liceului, a fost cooptat în echipa redacțională de la „Flota patriei”.
În 1953, elev fiind la Liceul Militar de Marină, a navigat cu celebra navă școală „Mircea”, și, câțiva ani mai tîrziu, în 1967 și 1968, (în ciuda faptului că avea rău de mare!) a însoțit echipajul navei școală în alte două călătorii care i-au fost sursa de inspirație pentru volumul „Cu Bricul Mircea în jurul Europei” – note de călătorie, publicat la Editura Militară în anul 1970. Acest volum este un reportaj cultural pitoresc, în spiritul lui Calistrat Hogaș și Geo Bogza, dar și un document istoric pentru Marina Militară română. Elevii Școlii de marină sunt personajul colectiv al cărții, care, cu această ocazie, își dau examenul de ofițer. Solidaritatea echipajului în fața stihiilor dezlănțuite ale mării transpare din relatarea unui episod dramatic din trecutul NS „Mircea”, întâmplat în 1965, când un uragan a fost gata să-l îngroape în cimitirul de corăbii din golful Biscaia.
Anii 1955 – 1968 au constituit perioada romantică a vieții lui Ion Aramă, după cum obișnuia să spună cu nostalgie. În 1958 a cunoscut-o pe mama mea, Maria Munteanu din Galați. A fost o dragoste la prima vedere, după un an s-au căsătorit și au locuit la Constanța. După scurt timp s-au mutat la Mangalia, ca urmare a dislocării acolo a Comandamentului Marinei Militare și a ziarului „Flota patriei”. În 1961 s-a născut primul lor copil, Ștefan Sorin. În timpul cât a fost redactor la „Flota Patriei”, Jean Aramă a participat la zeci de trageri și exerciții militare pe mare și a cunoscut viața cotidiană a marinarilor cu problemele lor, pe care le-a abordat în cărțile sale. Multe din romanele și povestirile sale au la bază întîmplări reale. Ca urmare, după apariția fiecărei cărți, soldați și ofițeri de marină încercau să se indentifice cu personajele acestora spunând prietenilor și cunoscuților că ei au fost cei care l-au inspirat pe tata.
De exemplu, romanul „Furtuna Albă” a pornit de la o întâmplare reală, un tînăr comandant de vedetă torpiloare a ieșit în larg în mijlocul unei furtuni pentru a salva o șalupă. Vedeta a fost grav avariată, dar a fost adusă la țărm prin eforturile supraomenești ale comandantului și echipajului. Tata a fost trimis să scrie un reportaj despre acest incident, care a devenit apoi subiect de roman.
Jean era un om extrem de plăcut și sociabil, îi plăcea să vorbească cu oamenii, să le asculte poveștile, bucuriile și durerile. Aceste fapte de viață au fost sursa principală pentru cărțile lui. Ziua lucra la ziar, călătorea și făcea reportaje, apoi, după ce venea acasă, se apuca de scris până noaptea tîrziu și, de multe ori, îl prindea dimineața. Tata a avut noroc cu o soție bună și înțelegătoare ca mama, care l-a susținut în activitatea lui creatoare și care i-a fost alături până la sfîrșitul vieții.
Omul și scriitorul Ion Aramă a înțeles dilema celor de pe mare, care au două iubite – una, acasă, pe țărm, și cealaltă, marea. Romanul „Rapsodie Albastră” (cartea mea preferată!) este un alt exemplu de realism cotidian, în care autorul surprinde asprimea vieții pe mare și dificultatea marinarilor de a împăca viața de familie cu cariera de militar. Personajul principal, căpitanul Emil Armașu, este un om ambițios, dedicat trup și suflet navei și echipajului pe care îl conduce. Dar, cum se întîmplă deseori în viață, Emil se îndrăgostește de o persoană nepotrivită, Anda, o tânără absolventă de liceu, care nu-i înțelege dragostea pentru profesie și pentru mare. Povestea de dragoste nu se termină cu happy end, cei doi protagoniști urmând destine diferite.
În a doua perioadă a vieții sale, în anul 1968, Jean Aramă s-a mutat împreună cu familia la București, unde, până în 1981, a fost redactor-șef la Editura Militară, redactând peste 150 de cărți.
Aici a continuat să-și perfecționeze stilul, lucrând cu Ion Grecea, Nicolae Tăutu și Gheorghe Bejancu, cunoscuți scriitori de carte inspirată din viața militarilor români, care i-au fost și mentori.
Între 1981 și 1987 a fost redactor principal la ziarul „Apărarea patriei”, apoi redactor-șef adjunct la revista „Viața militară”. A fost membru al Consiliului de conducere al colegiului de redacție al revistei „Viața militară”, precum și membru al biroului „Cenaclului scriitorilor militari”. Cunoscător al limbilor engleză, franceză și rusă, s-a implicat în editarea versiunilor pentru străinătate a revistei „Viața militară”, devenită după decembrie 1989 „Viața armatei”, după cum „Îndrumătorul cultural” s-a transformat în „Caietul cultural artistic ostășesc”, Ion Aramă ajungând redactor-șef al acestei ultime publicații (n.r.).
În aceast timp a vizitat aproape toate regimentele din România, a intervievat veterani și martori oculari din primul și al doilea război mondial, ale căror relatări le-a folosit în reportajele și romanele sale istorice. Puțini scriitori s-au încumetat să abordeze subiecte atât de complexe precum cele două conflagrații mondiale, subiecte pentru elaborarea cărora munca de documentare a fost enormă.
Tot la București am venit și eu pe lume, Marina, în 1969. Deși Bucureștiul i-a oferit o carieră de succes în cadrul armatei, în 1988 a devenit doctor în filologie cu o lucrare originalǎ despre motivul călătoriei în literatura fantasticā a secolului XIX și a fost avansat la gradul de colonel, tata a rămas toată viața cu nostalgia mării și a oamenilor ei. Cum avea puțin timp liber, ne urca pe mama, pe mine și pe fratele meu în mica lui Dacie 1100 și dădeam o fugă la Constanța sau Mangalia. Acolo, departe de aglomerația Bucureștiului, se relaxa și se simțea în elementul lui, întâlnindu-se cu prietenii din tinerețe.
Jean a continuat să participe în fiecare an la Ziua Marinei și la întâlnirile promoției 1954 a Liceului Militar de Marină. Același dor de mare l-a făcut, după ce s-a pensionat, în 1993 (după ce a fost trecut în rezervă a lucrat în cadrul unor edituri bucureștene precum „Phobos” sau „Detectiv”, a fost membru fondator al revistei Ligii Navale și redactor șef al revistei „Marea Noastră pentru tineret” (n.r.).), să se alăture colectivului de redacție al revistei „Marea Noastră”, publicația Ligii Navale Române, la care a colaborat până când s-a stins fulgerător din viață, în anul 2004.
Cărțile lui Ion Aramă își păstrează și azi prospețimea fiindcă vorbesc despre două lucruri perene: marea și sufletul omenesc. Jean a încercat să descifreze misterul mării sau, după cum l-a numit el, „specificul marin”.
Mi se pare potrivit să închei această sumară retrospectivă cu un citat din romanul „Rapsodie Albastră”, în care protagonista romanului, Anda, încearcă la rîndul ei, să înțeleagă acest mister:
„- Ține-mă-n brațe, Emil, mi-e frig. Și povestește-mi ceva frumos. Despre ce-ai văzut în drumurile tale. Despre golfuri cu apă albastră, cu muzică și miros de mandarine. Despre depărtarea care înghite vapoarele. Le văd mereu cum vin…cresc…trec…se fac mici…dispar…ca niște jucării plutitoare. Dar acolo-i o lume, Emil! Sînt oameni care-ascund la piept o fotografie, care-au lăsat în urmă pe cineva, sînt îndrăgostiți, logodnici, soți. Unde se duc vapoarele? Si cum rabdă oamenii despărțirea? Aveți o taină, voi, oamenii mării. Și tata a fost marinar. De la el știu că există o taină. Care-i taina voastră, Emil? Nu vă e dor, nu sunteți triști, nu oftați după ce-ați lăsat pe țărm? Ce puteri vă țin acolo, departe? De ce nu-ntoarceți vasul după un ceas de mers pe apă, ca să veniți din nou la ce vă cheamă cu adevărat? Vă lăsați pe țărm iubitele…Ce vă poartă departe de ele, de pămînt, de dragoste?
- Altă dragoste, spuse Emil. La fel de puternică. Dragostea de mare” (Ion Aramă, Rapsodie Albastră, Editura Militară, București, 1971, p. 11-12)

Marina QUARTICELLI

Reeditarea romanelor "Trecătoarea de fier" și "Câmpia de foc" de Ion Aramă

In 2017 a apărut la Editura Univers, a doua ediție a  romanelor Trecătoarea de fier și Câmpia de foc:

Publicate inițial la Editura Militară în anii 1977‑1978, cele două romane au fost foarte iubite de cititori. Reeditarea lor de către Editura Univers reprezintă un omagiu adus eroismului poporului roman în prima conflagrație mondială, la împlinirea a 100 de ani de la celebrele lupte de la Mărășești, Mărăști și Oituz

https://edituraunivers.ro/produs/trecatoarea-de-fier/

https://edituraunivers.ro/produs/campia-de-foc/

https://www.streamland.ro/magazin/recomandari/campia-de-foc/

https://constantinpistea.ro/doua-romane-despre-eroismul-de-altadata/

Scriitorul Ion Aramă a plecat dintre noi în Septembrie 2004...

In 2011, Biblioteca Militară Natională a comemorat 7 ani de la moartea tatalui meu, scriitorul Ion Aramă. The Romanian Military Library organized a reunion in memory of my father, author Ion Aramă - below are some of the 30 novels he published during his life.

Colonel (r) Liviu Visan, preşedintele Societăţii Scriitorilor Militari, a omagiat activitatea lui Ion Aramă

"I se spunea Profesorul" - articol de Col. Liviu Vișan...